UNIUNEA EUROPEANA
GUVERNUL ROMANIEI
Investim in mediu. Credem in viitor.
ARIA NATURALA PROTEJATA
NGE
INSTRUMENTE STRUCTURALE
2007-2013
Proiect co-finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala
NGE - Specii Protejate
 

  Specii protejate

Bombina variegata

Corp de dimensiuni mici, lungimea 4 - 5 cm. Forma corpului este mai îndesată decât la Bombina bombina. Corpul este aplatizat, capul mare, mai lat decât lung, botul rotunjit. Pupila triunghiulară sau în formă de inimă. Cuta gulară slab conturată. Negii de pe partea dorsală, la masculi, au un spin cornos negru puternic, înconjurat de numeroşi spini mici şi ascuţiţi. Negii nu sunt grupaţi sau dispuşi simetric. Pielea pe abdomen aproape netedă. Pori mici, izolaţi, răspândiţi şi pe partea inferioară a membrelor şi foarte numeroşi pe talpa piciorului. Secreţia glandulară este extrem de toxică.
    Masculii se deosebesc de femele printr-o formă mai zveltă a corpului. Calozităţile nupţiale sunt bine dezvoltate şi prezente aproape toată vara, vizibile şi pe perioada hibernării. Nu posedă sac vocal dar în privinţa orăcăitului se aseamănă cu Bombina bombina, doar că frecvenţa suneteleor este mai mare, o dată pe secundă.
    Spatele cafeniu-pământiu sau cenuşiu, gălbui sau măsliniu mai mult sau mai puţin amestecat cu negru. Mai frecvent decât la Bombina bombina apar indivizi parţial sau total verzi. Ventral marmorat, albastru-cenuşiu până la negricios cu câmpuri galbene, cu sau fără puncte albe. Coloritul este foarte intens, fiind folosit ca mijloc de avertizare asupra toxicităţii. Lateral cenuşiu-albăstrui. Vârfurile degetelor galbene. Mormolocii au abdomenul cenuşiu-albăstrui, împestriţat cu puncte mari, negre-albăstrui. Palmele şi tălpile galbene sau portocalii.
    Larvele similare cu cele de Bombina bombina de care se deosebesc prin forma ovală a gurii, coloritul mai închis şi coada mai scurtă.
 După 8 - 10 zile, de la depunerea ouălelor, apar mormolocii roşietici cu puncte cafenii pe spate, ventral cenuşii-albăstrui sau cafenii-cenuşii, care iau aspect de adult începând din iulie până în septembrie.
    Este o specie cu activitate atât diurnă cât şi nocturnă, preponderent acvatică, euritropă. Este sociabilă, foarte mulţi indivizi de vârste diferite putând convieţui în bălţi mici.
    Amplexus lobar. Reproducerea, de mai multe ori, din aprilie până în iunie; la fiecare pontă, femela depune circa 100 de ouă, destul de mari, izolat sau în pachete ce cad la fundul apei, unde se lipesc de plante. Uneori când condiţiile de mediu şi hrană sunt favorabile, femela depune ouă de mai multe ori în cursul unei săptămâni. Capacitatea de a depune doar câteva ouă odată îi permite să valorifice pentru reproducere orice ochi de apă, fără ca un eventual eşec să fie prea costisitor din punct de vedere al efortului reproductiv. în anii ploioşi, favorabili reproducerii, o pereche poate depune sute de ouă, diseminate în timp şi spaţiu, asigurând astfel condiţii bune de supravieţuire pentru larve şi limitând mult impactul predatorismului.
    Hrana constă din insecte, viermi, moluşte mici, terestre şi acvatice.
    Trăieşte de preferinţă în smârcuri, în ape stătătoare, apărând pe maluri dimineaţa şi către seară. Prin octombrie - noiembrie se ascund în nămol sau se îngroapă în pământ, pentru iernare.
    Este o specie rezistentă şi longevivă, iar secreţia toxică a glandelor dorsale o protejează foarte bine de eventualii prădători. De aceea, aproape orice ochi de apă din cadrul arealului este populat de această speciae care poate realiza aglomerări impresionante de indivizi în bălţi mici. Poate rezista şi în ecosisteme foarte poluate.
    Se deplasează bine pe uscat putând coloniza rapid noile bălţi apărute. Este printre primele specii de amfibieni ce ocupă zonele deteriorate în urma activităţilor umane (defrişări, construcţii de drumuri, etc.) unde se formează bălţi temporare.
    Foarte uşor de capturat, crescut şi reprodus în captivitate, trăind uneori până la 30 de ani.
    Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putdu-se reproduce inclusiv în denivelări ale solului ce conţin un litru de apă, spre deosebire de Bombina bombina care preferă bălţile mai mari din luncă sau valea apelor curgătoare. Este întâlnită aproape pretutindeni unde găseşte un minim de umiditate, de la 150 m până la aproape 2000 m altitudine.
    Răspândită în vestul şi centru Europei cu excepţia peninsulei Iberice, Marii Britanii şi Scandinaviei. Limita estică a arealului este reprezentată de Polonia, vestul Ucrainei, România, Bulgaria şi Grecia.
    În România este prezentă pretutindeni în zona de deal şi munte (mai frecventă în M. Apuseni şi podişul Transilvaniei). Semnalări neconfirmate în Dobrogea.

inapoi
Vizitatori unici: 87200

PROTEJEAZA SPECIILE © 2012 | Termeni si conditii
Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau Guvernului Romanie
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe co-finantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro
Creat de